Vecina mea - “Buni” se apropie de sută. Anul ăsta i-a murit soțul- Nea Aurel. Nu de covid, ci de bătrânețe. Mai mor oamenii și de bătrânețe.
Buni nu are facebook, instagram, tik-tok, iar la tv nu mai vrea să se uite.
E singură și vrea să vorbească cu oamenii. Copii nu are. O dată pe săptămână o rudă îndepărtată îi face cumpărăturile.
Zilnic vine la noi în fața curții, se așază pe gard și vorbește cu Boris, cățelul nostru.
Puțini oameni în afară de noi pot pune mâna pe câinele nostru, dar Buni poate.
Știe că nu mai e posibil să ne îmbrățișeze, cum făcea în alte dăți. Vine zilnic la gard ca să pună mâna măcar pe un cățel și să vorbească cu oamenii care mai trec pe stradă. Ca să intre în vorbă îi întreabă cât e ora.
Sper să nu ajungem să trăim doar în rețelele de socializare și în zoom, meet, teams etc.
Altfel, o să-mi pun o băncuță la poartă și o să stau ca Moromete la gard ca să mai vorbesc cu un om pe uliță.
